„Dacă viaţa e o cursă, unde se termină şi cu cine concurăm?” Cu aceste cuvinte începe filmuleţul de mai jos care încearcă să ne dea un semnal de alarmă, acela că ar fi cazul să micşorăm viteza cu care trăim.
Am ajuns să trăim cu mii de kilometri pe oră, pierzând astfel bucuria călătoriei. Ne-am făcut din adrenalină un substitut al fericirii. Trăim la extrem cu suferinţa, căutăm senzaţii extreme prin ceea ce consumăm, practicăm sporturi extreme, timpul pare că s-a accelerat vrem ca totul sa se întâmple repede, mai repede, cât mai repede. Si toate astea până când?
Mesajul clipului coincide cu mesajul maeştrilor spirituali: încetineşte (slow down), deschide-ţi simţurile şi trăieşte-ţi viaţa fiind prezent total în ea. Cât de prezent esti în viaţa ta?
Nu voi face o critică a modului în care trăim, mai mult sau mai puţin impus de societate şi de alţi factori, vreau doar să-ţi amintesc că viaţa se întâmplă aici şi acum, nu în alte părţi prin care călătorim cu mintea. Până la urmă orice om caută să fie fericit…motiv pentru care caută să experimenteze senzaţii tari, dar de ce oare? Pentru că doar atunci, prin acele senzaţii cauzate de aceşti „înlocuitori” se află în prezent şi în sfârşit simte că trăieşte!
Dar oare e nevoie să apelăm la aşa ceva pentru a simţi că trăim? E la fel de absurd precum a căuta fericirea, pentru că a fi fericit face parte din natura umană. E ca şi cum te-ai strădui să fii autentic prin altcineva…e imposibil, nu te poţi forţa să fii original, pur şi simplu eşti sau nu eşti.
Boala nu e decât un mesager al naturii care vine să ne amintească că e cazul să încetinim şi să ne schimbăm viteza (modul de a trăi), pentru că altfel ne vom accidenta. Când nu înţelegem nicicum aceste mesaje transmise de regulă în mod repetat, inevitabilul se produce. În realitate, această „încetinire” nu e o încetinire în sensul propriu al cuvântului, ci doar raportată la modul în carea am ajuns să trăim.
Foloseşte-ţi simţurile la capacitatea lor maximă: dacă mănânci ceva gustos, atunci savurează intens acel gust, nu te gândi la altceva, nu vorbi in timp ce mănânci. Dacă auzi o pasăre cântând, trăieşte-i cântecul, dacă vezi un copac la marginea drumului, înceacă să-i simţi rădăcinile, trunchiul, scoarţa, crengile, fii una cu ceea ce apare în viaţa ta. Dacă eşti cu persoana iubită, atunci fii acolo, nu în altă parte. Dacă faci duş, simte picăturile de apă cum cad peste tine ca o binecuvântare. Simte-ţi respiraţia, datorită acestui miracol eşti în viaţă! Fă din însăşi viaţa ta o meditaţie.
E ca şi cum ai trăi un minut dintr-un film în reluare, dar atât de intens încât minutul nu mai e un minut, ci o eternitate, iar timpul dispare. Aşa că, fie că te grăbeşti şi pierzi bucuria de a conduce, fie că savurezi viaţa ca pe un ceremonial sacru, ne întâlnim cu toţii la acelaşi semafor, dar nu la fel de împliniţi!
miercuri, 17 august 2011
luni, 15 august 2011
Moment magic la Opera din Roma. Silvio Berlusconi lovit de Giuseppe Verdi
Absolut genial! Cititi si apoi urmariti filmuletul. Merita !
In primul rand, multumesc Atilla pentru recomandare!
12 martie 2011. Italia a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la unire şi cu acest prilej a fost organizat la Opera din Roma un spectacol cu una dintre cele mai simbolice lucrari dedicate acestei uniri: Nabucco de Giuseppe Verdi. Dirijor: Riccardo Muti.
Nabucco de Verdi este o lucrare muzicală politica: ea evocă povestea de înrobire a evreilor în Babilon, şi celebra piesa "Va pensiero" este cantata de corul sclavilor oprimaţi. În Italia, acest cântec este simbol al căutarii libertatii poporului, care în 1840 - anul în care opera a fost scrisă - era asuprit de către Imperiul habsburgic, luptand până la crearea Italiei unificate.
Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scena pentru un discurs ce denunta reducerile din bugetul culturii, de catre guvern. Alemanno este membru al partidului de guvernământ şi fost ministru in guvernul Berlusconi.
Această intervenţie politică într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neaşteptat, mai ales ca Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol ...
Riccardo Muti, dirijor, spune că a fost o reactie de revoluţie: "La început, am fost ovaţionat de public. Apoi am inceput spectacolul de operă. Totul mergea foarte bine, dar cand am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionată în audienţă. Exista lucruri pe care nu le poţi descrie, dar le simti. Anterior, tăcerea publicului era preponderenta. Dar atunci când oamenii au realizat ca Va Pensiero va începe, tăcerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simţi reacţia viscerală a publicului la lamento-ul sclavilor cântând "Oh ţară, atât de frumoasă şi de pierduta! .>".
În timp ce corul se apropia de sfârşit, audienţa deja striga "Bis! "Publicul a început să strige:" Trăiască Italia!" Şi "Vive Verdi!" Oamenii din balcoane au început să arunce cu mesaje patriotice, unii solicitand chiar: "Muti, senator pe viaţă"!
Deşi acesta a mai acordat doar o singura dată la La Scala din Milano în 1986, un BIS, acum s-a aratat reticent în a acorda "a doua oara un bis" . "O operă ar trebui cantata de la început până la sfârşit si nu am vrut să se interpreteze un bis.", a declarat Muti.
Dar in public se trezise deja sentimentul de patriotism. Într-un gest teatral, dirijorul se întoarce pe podium si se confruntă atât cu publicul cat şi cu Berlusconi, aflat in sala. Asta e ceea ce s-a întâmplat:
[După ce apelul pentru un "bis" din "Va Pensiero" s-a oprit, s-a auzit în public: "Trăiască Italia!"]
Dirijorul Riccardo Muti: Da, sunt de acord cu "Trăiască Italia", dar ... [Aplauze]
Muti: Am peste 30 de ani de cariera şi am trăit ca un italian care a călătorit în întreaga lume de multe ori. Mi-e ruşine de ceea ce se întâmplă în ţara mea. Aşa că voi aproba cererea dvs. de bis pentru "Va Pensiero". Fac asta nu doar pentru sentimentul pe care il incerc, ci pentru că in seara asta, dirijand corul cântând "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta," m-am gândit că dacă vom continua în acest fel vom ucide cultura pe care Italia a fost construita. În acest caz, noi, ţara noastră am deveni cu adevărat "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta,"[Aplauze, inclusiv a artiştilor pe scena]
Muti: - Eu, Muti, am tăcut prea mulţi ani. Permiteţi-mi acum ... ar trebui să dam un sens acestui cântec! Suntem în casa noastră, pe scena capitalei, impreuna cu un cor care a cântat foarte frumos, si, dacă nu va suparati, va invit să vă alăturaţi pentru a cânta împreună cu acest cor.
"Am văzut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Şi, de asemenea, corul. A fost un moment magic de operă.>"
În seara aceea nu a fost numai o reprezentare a operei Nabucco. A fost si o splendida lectie de patriotism dar, de asemenea, o declaraţie dura la adresa politicienilor.
In primul rand, multumesc Atilla pentru recomandare!
12 martie 2011. Italia a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la unire şi cu acest prilej a fost organizat la Opera din Roma un spectacol cu una dintre cele mai simbolice lucrari dedicate acestei uniri: Nabucco de Giuseppe Verdi. Dirijor: Riccardo Muti.
Nabucco de Verdi este o lucrare muzicală politica: ea evocă povestea de înrobire a evreilor în Babilon, şi celebra piesa "Va pensiero" este cantata de corul sclavilor oprimaţi. În Italia, acest cântec este simbol al căutarii libertatii poporului, care în 1840 - anul în care opera a fost scrisă - era asuprit de către Imperiul habsburgic, luptand până la crearea Italiei unificate.
Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scena pentru un discurs ce denunta reducerile din bugetul culturii, de catre guvern. Alemanno este membru al partidului de guvernământ şi fost ministru in guvernul Berlusconi.
Această intervenţie politică într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neaşteptat, mai ales ca Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol ...
Riccardo Muti, dirijor, spune că a fost o reactie de revoluţie: "La început, am fost ovaţionat de public. Apoi am inceput spectacolul de operă. Totul mergea foarte bine, dar cand am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionată în audienţă. Exista lucruri pe care nu le poţi descrie, dar le simti. Anterior, tăcerea publicului era preponderenta. Dar atunci când oamenii au realizat ca Va Pensiero va începe, tăcerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simţi reacţia viscerală a publicului la lamento-ul sclavilor cântând "Oh ţară, atât de frumoasă şi de pierduta! .>".
În timp ce corul se apropia de sfârşit, audienţa deja striga "Bis! "Publicul a început să strige:" Trăiască Italia!" Şi "Vive Verdi!" Oamenii din balcoane au început să arunce cu mesaje patriotice, unii solicitand chiar: "Muti, senator pe viaţă"!
Deşi acesta a mai acordat doar o singura dată la La Scala din Milano în 1986, un BIS, acum s-a aratat reticent în a acorda "a doua oara un bis" . "O operă ar trebui cantata de la început până la sfârşit si nu am vrut să se interpreteze un bis.", a declarat Muti.
Dar in public se trezise deja sentimentul de patriotism. Într-un gest teatral, dirijorul se întoarce pe podium si se confruntă atât cu publicul cat şi cu Berlusconi, aflat in sala. Asta e ceea ce s-a întâmplat:
[După ce apelul pentru un "bis" din "Va Pensiero" s-a oprit, s-a auzit în public: "Trăiască Italia!"]
Dirijorul Riccardo Muti: Da, sunt de acord cu "Trăiască Italia", dar ... [Aplauze]
Muti: Am peste 30 de ani de cariera şi am trăit ca un italian care a călătorit în întreaga lume de multe ori. Mi-e ruşine de ceea ce se întâmplă în ţara mea. Aşa că voi aproba cererea dvs. de bis pentru "Va Pensiero". Fac asta nu doar pentru sentimentul pe care il incerc, ci pentru că in seara asta, dirijand corul cântând "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta," m-am gândit că dacă vom continua în acest fel vom ucide cultura pe care Italia a fost construita. În acest caz, noi, ţara noastră am deveni cu adevărat "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta,"[Aplauze, inclusiv a artiştilor pe scena]
Muti: - Eu, Muti, am tăcut prea mulţi ani. Permiteţi-mi acum ... ar trebui să dam un sens acestui cântec! Suntem în casa noastră, pe scena capitalei, impreuna cu un cor care a cântat foarte frumos, si, dacă nu va suparati, va invit să vă alăturaţi pentru a cânta împreună cu acest cor.
"Am văzut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Şi, de asemenea, corul. A fost un moment magic de operă.>"
În seara aceea nu a fost numai o reprezentare a operei Nabucco. A fost si o splendida lectie de patriotism dar, de asemenea, o declaraţie dura la adresa politicienilor.
luni, 6 iunie 2011
La munca....
Sunt in general o fire pacifista, iar blogul asta e mereu aproape zen. Dar uneori te uiti in jur si ti se face sila, mai ales cand tara e condusa de o patura politica nemernico-perfida ! Asa ca nu m-am abtinut sa postez versurile de mai jos, nu poezia integrala pentru ca are si pasaje cu care nu sunt de acord 100%. Dar in mare... mesajul e corect! "La munca, la batut tarusi cu curul!"
MARS DE ADIO (COLEGILOR MEI MÂRLAMENTARI)
de Adrian Paunescu
La munca, derbedei, ca trece anul
si vin ailalti si-o sa va ia ciolanul.
Faceati pe democratii cei cucernici,
P.... mamii voastre de nemernici.
Scuipati-va-ntre voi cum se cuvine
si-apoi convingeti-va ca e bine.
C-ati luat o tara de mai mare dragul
si i-ati distrus averile si steagul.
Si vreti cu-amenintare si cu biciul
s-o faceti curva voastra de serviciu.
Mimati respectul pentru cele sfinte,
dar vindeti si pamânturi si morminte.
Ati inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.
Si toata zbaterea a fost degeaba
ca-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastra v-a adus pe scena,
actori într-o politica obscena.
Si-acum, ca-i un prapad întreaga tara ,
ia cereti-va putintel, afara.
Decât sa va trimita tara noastra ,
mai bine mergeti voi în mama voastra.
Plecati de-aici, cu-o graba funerara,
si nu albanizati aceasta tara .
Bagati viteza, ca va trece anul
si s-a scurtat si s-a-nvechit ciolanul.
Si ce va pot eu spune la plecare
decât lozinca lui Fanus cel mare :
Nenorocicilor, se rupe snurul,
"La munca, la batut tarusi cu curul !"
marți, 17 mai 2011
Experiment
PERCEPTIE
Statia metro L’ENFANT PLAZA d in Washington, DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007. On om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie,
majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde,
apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.
4 minute mai tarziu:
Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.
6 minute: Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron. 10 minute:
Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist
dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el inrorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii
iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.
45 minute:
Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.Omul a colectat in total $32.
Dupa o ora: El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat…
Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese
scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston. Valoarea medie a biletelor $100.
Povestea este adevarata. Concertul din statia de metro, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.
Problemele care s-au pus:
*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?
*Ne oprim s-o admiram?
*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?
O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:
Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, Oare, de cat de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim in existenta noastra de zi cu zi, prea preocupati de probleme, bani, griji, responsabilitati etc.
Statia metro L’ENFANT PLAZA d in Washington, DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007. On om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie,
majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde,
apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.
4 minute mai tarziu:
Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.
6 minute: Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron. 10 minute:
Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist
dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el inrorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii
iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.
45 minute:
Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.Omul a colectat in total $32.
Dupa o ora: El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat…
Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese
scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston. Valoarea medie a biletelor $100.
Povestea este adevarata. Concertul din statia de metro, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.
Problemele care s-au pus:
*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?
*Ne oprim s-o admiram?
*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?
O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:
Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, Oare, de cat de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim in existenta noastra de zi cu zi, prea preocupati de probleme, bani, griji, responsabilitati etc.
marți, 10 mai 2011
Conversatie cu Dumnezeu...
- CINE ESTI TU ?
- Cine nu sunt ?
- NU INTELEG CE INSEAMNA ASTA.
- Inseamna ca nu exista nimeni si nimic ce Eu sa nu fiu.
- ADICA,TU ESTI TOATE LUCRURILE SI TOATE FIINTELE ?
- Da,asta vreau sa spun.
- CUM AR PUTEA CINEVA SA NU CREADA IN TINE , DOAMNE ?
- Fiecare are liber arbitru, poate sa creada sau sa nu creada in ceea ce alege. Credintele majoritatii oamenilor se bazeaza pe experienta lor, experienta lor se bazeaza pe credintele lor.
Este foarte in regula ca oamenii sa nu creada in Mine .A nu crede in Mine, nu Ma poate face sa nu exist.
Credeti sau nu, Eu sunt intotdeauna cu voi.
- DOAMNE AI PUTEA SCHIMBA CEVA LA SOCIETATEA DE AZI ?
- Nu exista decat o singura cale prin care aceasta se poate intampla - si anume, prin voi. Eu nu pot actiona ASUPRA voastra.
Eu nu o pot face decat PRIN voi. Aceasta este pentru ca Cine Sunteti Voi este Eu - Dumnezeu - exprimat ca viata, in, ca, si prin VOI.
- POTI SA-MI ARATI PUTIN CE-MI REZERVA VIITORUL ?
- Eu nu va creez viitorul. Voi o faceti. Oamenii Ma tot intreaba:
"Dumnezeule, ce se va petrece in viitorul meu?" Si eu le tot spun: " Nu stiu. Ce se va petrece in viitorul tau?" Si ei spun: " Dar Tu ar trebui sa stii!" Si Eu spun: "Ba tu ar trebui sa stii". Si ei spun: "Tu ai puterea sa iei decizii!" Si Eu spun:" Ba tu ai puterea sa iei decizii!
Vezi tu, asa e in viata.
Tu decizi ce alegi si, apoi, Eu il fac sa se intample.
Nu e deloc invers.
Problema este ca tu crezi ca e invers. Tu crezi ca Eu decid ce aleg si ca depinde de tine sa-l faci sa se intample. Inversarea relatiei Dumnezeu-om este ceea ce a creat experienta denaturata si distorsionata pe care o traiti pe planeta voastra.
Nu uita:
Ceea ce GANDESTI, aceea creezi.
Ceea ce SPUI, aceea creezi
Ceea ce FACI, aceea creezi.
Daca spui "EU DORESC ceva...", aceea va fi experienta ta. Vei avea experienta de... a dori acel ceva.
De aceea, pazeste-ti gandurile, cuvintele si actiunile si asigura-te ca ele reflecta ceea ce alegi sa experimentezi in viata ta.
- VREI SA SPUI CA TREBUIE SA FIU ATENT LA FIECARE CUVANT PE CARE-L SPUN?
- Nu. Asta ar innebuni pe toata lumea. Dar ai face bine sa iei aminte la felul in care vorbesti DE OBICEI, la lucrurile pe care le spui IN MOD FRECVENT si la felul in care actionezi ADESEA. A gandi, a vorbi si a actiona permanent intr-un anume fel produce vibratii enorme. Aceste vibratii ale energiei sunt ceea ce va creeaza REALITATEA. - din "Conversatii cu Dumnezeu" Neale Donald Walsch
- Cine nu sunt ?
- NU INTELEG CE INSEAMNA ASTA.
- Inseamna ca nu exista nimeni si nimic ce Eu sa nu fiu.
- ADICA,TU ESTI TOATE LUCRURILE SI TOATE FIINTELE ?
- Da,asta vreau sa spun.
- CUM AR PUTEA CINEVA SA NU CREADA IN TINE , DOAMNE ?
- Fiecare are liber arbitru, poate sa creada sau sa nu creada in ceea ce alege. Credintele majoritatii oamenilor se bazeaza pe experienta lor, experienta lor se bazeaza pe credintele lor.
Este foarte in regula ca oamenii sa nu creada in Mine .A nu crede in Mine, nu Ma poate face sa nu exist.
Credeti sau nu, Eu sunt intotdeauna cu voi.
- DOAMNE AI PUTEA SCHIMBA CEVA LA SOCIETATEA DE AZI ?
- Nu exista decat o singura cale prin care aceasta se poate intampla - si anume, prin voi. Eu nu pot actiona ASUPRA voastra.
Eu nu o pot face decat PRIN voi. Aceasta este pentru ca Cine Sunteti Voi este Eu - Dumnezeu - exprimat ca viata, in, ca, si prin VOI.
- POTI SA-MI ARATI PUTIN CE-MI REZERVA VIITORUL ?
- Eu nu va creez viitorul. Voi o faceti. Oamenii Ma tot intreaba:
"Dumnezeule, ce se va petrece in viitorul meu?" Si eu le tot spun: " Nu stiu. Ce se va petrece in viitorul tau?" Si ei spun: " Dar Tu ar trebui sa stii!" Si Eu spun: "Ba tu ar trebui sa stii". Si ei spun: "Tu ai puterea sa iei decizii!" Si Eu spun:" Ba tu ai puterea sa iei decizii!
Vezi tu, asa e in viata.
Tu decizi ce alegi si, apoi, Eu il fac sa se intample.
Nu e deloc invers.
Problema este ca tu crezi ca e invers. Tu crezi ca Eu decid ce aleg si ca depinde de tine sa-l faci sa se intample. Inversarea relatiei Dumnezeu-om este ceea ce a creat experienta denaturata si distorsionata pe care o traiti pe planeta voastra.
Nu uita:
Ceea ce GANDESTI, aceea creezi.
Ceea ce SPUI, aceea creezi
Ceea ce FACI, aceea creezi.
Daca spui "EU DORESC ceva...", aceea va fi experienta ta. Vei avea experienta de... a dori acel ceva.
De aceea, pazeste-ti gandurile, cuvintele si actiunile si asigura-te ca ele reflecta ceea ce alegi sa experimentezi in viata ta.
- VREI SA SPUI CA TREBUIE SA FIU ATENT LA FIECARE CUVANT PE CARE-L SPUN?
- Nu. Asta ar innebuni pe toata lumea. Dar ai face bine sa iei aminte la felul in care vorbesti DE OBICEI, la lucrurile pe care le spui IN MOD FRECVENT si la felul in care actionezi ADESEA. A gandi, a vorbi si a actiona permanent intr-un anume fel produce vibratii enorme. Aceste vibratii ale energiei sunt ceea ce va creeaza REALITATEA. - din "Conversatii cu Dumnezeu" Neale Donald Walsch
miercuri, 4 mai 2011
Bilant : Concerte live bifate :) I have seen them all!
Scorpions
Chemical Brothers
Rolling Stones
Metallica
Bon Jovi
Ac/Dc
Blue Man Group
Cirque du Soleil x 2
Reammon
Pink x 3
Motorhead
Faithless
Offspring
Pendulum
Prodigy
FatBoy Slim
Nouvelle Vague
Pink Martini
Madonna
Moby
Smokie
Snow Patrol
Placebo
Ska-p
Manu Chao
Robbie Williams
The Kelly Familly
Simple Minds
Massive Attack
Slayer
Morcheeba
Madredeus
Morcheeba
Asian Dub Foundation
Goran Bregovic
H-Blockx
Armin Van Buuren
Tatu
Ricky Martin
sâmbătă, 16 aprilie 2011
Noroc sau ghinion?
Una din pildele extraordinare pe care le-am auzit prima data de la Maestrul Lin Kai Ting :)
A fost o data un om foarte sarac care avea in
schimb un cal foarte frumos, pe care dorea sa-l
cumpere stapanul castelului.
Dar de fiecare data, batranul il refuza.
"Pentru mine acest cal nu este doar un animal.
Este un prieten.
Cum pot sa-mi vand prietenul?"
Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit
ca disparuse calul.
Toti satenii au zis, "Ti-am spus doar! Ar fi trebuit
sa vinzi calul. Acum a fost furat.Ce ghinion teribil."
"Ghinion sau noroc?" a spus batranul.
"Cine poate spune?"
Toata lumea a ras de el.Dar peste 15 zile calul
s-a intors, urmat de o intreaga herghelie de cai
salbatici.A scapat din grajd, a curtat o iapa tanara
si s-a intors cu intreg alaiul dupa el.
"Ce noroc!" au strigat satenii.
Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze caii
salbatici.Dar, o saptamana mai tarziu fiul sau si-a
rupt piciorul incercand sa antreneze un cal salbatic.
"Ghinion," i-au spus prietenii."Ce-ai sa te faci
acum fara ajutorul fiului tau? Esti si asa vai de
capul tau."
"Ghinion, noroc, cine poate spune?"
A replicat batranul.
Cateva zile mai tarziu armata stapanului
pamantului a fortat toti tinerii din sat sa
devina soldati.Toti in afara de unul.....
fiul batranului, care avea piciorul rupt.
"Cat de norocos poti sa fii," au urlat satenii.
"Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti
sa-ti pastrezi fiul acasa.
Fii nostri probabil vor fi ucisi......"
Batranul a replicat, "Ghinion, noroc, cine poate sti?"
Viitorul vine spre noi fragmentat.Nu putem
sti niciodata ce ne rezerva.Dar daca mentii
tot timpul o atitudine pozitiva, usile sanselor
raman deschise, iar tu vei fi o persoana mai fericita.
A fost o data un om foarte sarac care avea in
schimb un cal foarte frumos, pe care dorea sa-l
cumpere stapanul castelului.
Dar de fiecare data, batranul il refuza.
"Pentru mine acest cal nu este doar un animal.
Este un prieten.
Cum pot sa-mi vand prietenul?"
Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit
ca disparuse calul.
Toti satenii au zis, "Ti-am spus doar! Ar fi trebuit
sa vinzi calul. Acum a fost furat.Ce ghinion teribil."
"Ghinion sau noroc?" a spus batranul.
"Cine poate spune?"
Toata lumea a ras de el.Dar peste 15 zile calul
s-a intors, urmat de o intreaga herghelie de cai
salbatici.A scapat din grajd, a curtat o iapa tanara
si s-a intors cu intreg alaiul dupa el.
"Ce noroc!" au strigat satenii.
Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze caii
salbatici.Dar, o saptamana mai tarziu fiul sau si-a
rupt piciorul incercand sa antreneze un cal salbatic.
"Ghinion," i-au spus prietenii."Ce-ai sa te faci
acum fara ajutorul fiului tau? Esti si asa vai de
capul tau."
"Ghinion, noroc, cine poate spune?"
A replicat batranul.
Cateva zile mai tarziu armata stapanului
pamantului a fortat toti tinerii din sat sa
devina soldati.Toti in afara de unul.....
fiul batranului, care avea piciorul rupt.
"Cat de norocos poti sa fii," au urlat satenii.
"Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti
sa-ti pastrezi fiul acasa.
Fii nostri probabil vor fi ucisi......"
Batranul a replicat, "Ghinion, noroc, cine poate sti?"
Viitorul vine spre noi fragmentat.Nu putem
sti niciodata ce ne rezerva.Dar daca mentii
tot timpul o atitudine pozitiva, usile sanselor
raman deschise, iar tu vei fi o persoana mai fericita.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)