Szombathely este un oras maghiar, aproape de graniþa cu Austria, populat de aproximativ 80 000 de locuitori. Cam cât Sfântu Gheorghe sau Resita sau Deva. Orasul a avut la Jocurile Olimpice de la Beijing un reprezentant – aruncãtorul Pars Krisztian – cu sanse bune de medalie. Kriszstian a terminat al patrulea, trãind o experientã cam ca aceea a lui Marian Oprea la triplusalt.
Interesant e cã nimeni nu l-a vãzut drept un învins, o dezamãgire si nici un ziar maghiar n-a scris despre “ratarea” vreunui obiectiv. Mai mult decât atât comunitatea localã din orasul sportivului a fãcut un efort si în doar câteva zile a organizat o fastuoasã ceremonie de primire a lui Krisztian la întoarcerea de la Beijing.
Muzicã, sampanie, lume iesitã pe strãzi, trofee, bannere, toate oficialitãtile posibile si imposibile, gãlãgie, toate pentru a-l cinsti pe Krisztian Pars. E genul de primire de care în România nu s-a bucurat nici un sportiv medaliat cu aur. E genul de educatie si culturã sportivã, pe care noi românii nu le vom avea vreodatã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu