Olimpism vs Politica

Jocurile Olimpice sunt dovada vie că sportul este poate singurul „câmp de luptă” pe care se întâlnesc toate „oştirile” lumii. E însă un război cu reguli stricte, fără victime, ci doar cu eroi şi simplii „infanterişti”. Pentru că, la nivel de mesaj cel puţin, important e să participi nu să câştigi. Cu toate acestea, marile naţiuni dau evenimentului o importanţă colosală, Statele Unite, Rusia sau China, văzând drept de neconceput victoria. Strategiile se fac pe termen lung, „armatele” sunt finanţate fără restricţii, viitorii militari sunt selectaţi şi antrenaţi, pentru că victoria olimpică îţi aduce recunoaşterea întregii planete. Mentalitatea marilor naţiuni privitor la această competiţie este soră cu fanatismul. Şefii de stat vin şi-şi salută „oştirile” şi le îndeamnă la sacrificii necondiţionate. E suficient să-ţi dai seama de importanţa momentului festiv al „declanşării bătăliei” dacă ţii cont că Putin era la Beijing, deşi în acelaşi timp Moscova declanşa un raid aerian în Osetia. Acolo însă, în „Cubiul de pasăre” de la Beijing, Putin şi Bush, conducătorii statelor cele mai „războinice” au fost huliţi şi huiduiţi. Asta pentru că poate umanitatea şi-a dat seama că războiul sportiv aduce glorie şi adulaţie planetară, în timp ce războiul veritabil aduce hulire, sânge şi pierderi umane de necuantificat valoric ci doar numeric. Şi totuşi şi Putin şi Bush şi câţiva din cei mai temuţi dictatori ai planetei, erau acolo. Contribuiau ei la un specatcol mondial sau la o minciună mondială? Se opreşte planeta cu adevărat pentru a face loc campionilor sau totul e doar un manifest, aparent susţinut global, dar în realitate ignorat departe de stadioane. Nu vreau să închei într-o notă pesimistă şi tocmai de aceea remarc că probabil o treime din populaţia planetei a fost vineri cu ochii aţintiţi asupra Beijingului olimpic. Au stat laolaltă state care politic şi militar au relaţii extrem de tensionate de ani de zile. Sportul şi-a câştigat bătălia cu diferenţele etnice, lingvistice, rasiale sau religioase. Planeta însă mai are multe de învăţat...