Hai cu fotbalu'

 Presa sportivă din România şi-a “revenit”. Jocurile Olimpice s-au terminat şi odată cu ele şi atenţia acordată sportului. Fotbalul şi-a recăpătat locul de frunte în care se lăfăie cu opulenţa unui obez care mânâncă cu gura deschisă şi lasă zeama să i se scurgă mizer pe bărbie. Picăturile de zer şi spume cad din când în când în capul vreunui atlet, luptător, ciclist sau ce-o fi el precum rahatul de pasăre pe statuile impotente.
 Becali se dă cu tuturiga şi cântă “Aliluia, Mitică dă cu bâta pe muzica lui Puya, Nea Piţi dă în cărţi şi Borcea … de prin părţi. Nimic nu mai contează când fotbalul primează, Mircea Sandu cel din federaţii, dă-ne nouă astăzi, sămânţa coaptă cea de toate zilele, acum şi cât or fi bostani prin ţară. Goooooool!

Liniste, serveste Federer!

Roger Federer s-a întors! Chiar dacă din punctul meu de vedere, el n-a ”plecat” niciodată. Victoria elvețianului de la US Open mi s-a părut ca o eliberare, dar în același timp și un obraz arătat elegant tuturor celor care s-au grăbit să se bucure de perioada lui mai dificilă, împroșcându-l cu atribute nedemnde de un mare sportiv.
M-a bucurat succesul lui mai ales pentru că mi se pare nedrept ca atunci când un mare campion are coborâșurile lui să-l desfințezi așa cum presa mondială a făcut. Atunci când juca perfect, Federer era catalogat drept plictisitor, iar mai apoi când în jocul lui apăreau lacune, ziariștii îi săpau deja groapa. Nicicum nu era bine!
Federer n-a fost niciodată popular tocmai pentru că n-a făcut compromisurile de marketing atât de întâlnite astăzi. Federer nu are o iubită spectaculoasă, nu are gesturi de băiat rău, nu face scandal, nu dă subiecte presei de scandal ci face sport mai mult decât orice altceva. E un campion atipic care se aseamănă unui geniu neînțeles. Care meciuri la rând pare insensibil pentru a exploda mai apoi într-un plâns de copil.
Noi cei mulți ce privim la televizor avem maximul drept de a tace. Și de a face o reverență ca în fața unui cap încoronat. Federer are voie să greșească, are voie să ne sfideze și din când în când are voie și nevoie să joace prost. Asta pentru a ne face să conștientizăm mai ușor măreția lui atunci când joacă la valoarea reală.