Îmi place Radu Voina

Am scris încă în urmă cu vreo doi ani că echipa națională de handbal feminin are nevoie de schimbare. Iar schimbarea se poate face doar în atmosfera de la lot, în atitudinea jucătoarelor și în relația antrenor-sportive. Fetele de la lot sunt în mare aceleași. Aducerea lui Radu Voina la cârma naționalei în locul lui Tadici a fost mult discutată și comentată, dar cred eu face diferența. Toată lumea aștepta minuni peste noapte și e normal că ele nu au venit. Marile transformări cer timp și răbdare. Miercuri însă Radu Voina a arătat în sfârșit că munca lui la echipă se vede. Joc entuziasmant, încredere, energie și câteva jucătoare renăscute, de aici rezultatul impresionat 27 la 21 cu Ungaria. Victoria împotriva Ungariei este extraordiară atât pentru că fetele noastre au avut mereu un complex în fața acestei echipe dar și pentru că Ungaria este la această oră una din marile forțe mondiale în handbalul feminin, iar maniera în care tricolorele s-au impus a fost una aparte. Îmi place Radu Voina și nu pentru că tatăl meu mi-a povestit mereu lucruri bune despre el din tinerețea petrecută împreună, nu pentru că a dus echipa masculină de handbal la un titlu mondial de senzație în 1974, nu pentru că a fost un antrenor precoce și cu rezultate de excepție, ci pentru că astăzi a găsit la echipa națională răspunsul la niște probleme ce ne-au ținut departe de victoriile mari, multă vreme. Voina știe ce să vorbească, cum să vorbească, când și cum să reacționeze. E doctor în handbal dar e și un mare om. Iar asta contează! Luminița Huțupan n-o să mai fie niciodată făcută idioată pentru că a greșit, iar Carmen Amariei n-o să fie înjurată! În lumea sportului mare, mitocănia nu-și mai are locul. Nu știu ce va urma pentru echipa României la Campionatele Europene din Macedonia, dar dacă Voina reușește să păstreze același spirit, totul e posibil!