„Dacă viaţa e o cursă, unde se termină şi cu cine concurăm?” Cu aceste cuvinte începe filmuleţul de mai jos care încearcă să ne dea un semnal de alarmă, acela că ar fi cazul să micşorăm viteza cu care trăim.
Am ajuns să trăim cu mii de kilometri pe oră, pierzând astfel bucuria călătoriei. Ne-am făcut din adrenalină un substitut al fericirii. Trăim la extrem cu suferinţa, căutăm senzaţii extreme prin ceea ce consumăm, practicăm sporturi extreme, timpul pare că s-a accelerat vrem ca totul sa se întâmple repede, mai repede, cât mai repede. Si toate astea până când?
Mesajul clipului coincide cu mesajul maeştrilor spirituali: încetineşte (slow down), deschide-ţi simţurile şi trăieşte-ţi viaţa fiind prezent total în ea. Cât de prezent esti în viaţa ta?
Nu voi face o critică a modului în care trăim, mai mult sau mai puţin impus de societate şi de alţi factori, vreau doar să-ţi amintesc că viaţa se întâmplă aici şi acum, nu în alte părţi prin care călătorim cu mintea. Până la urmă orice om caută să fie fericit…motiv pentru care caută să experimenteze senzaţii tari, dar de ce oare? Pentru că doar atunci, prin acele senzaţii cauzate de aceşti „înlocuitori” se află în prezent şi în sfârşit simte că trăieşte!
Dar oare e nevoie să apelăm la aşa ceva pentru a simţi că trăim? E la fel de absurd precum a căuta fericirea, pentru că a fi fericit face parte din natura umană. E ca şi cum te-ai strădui să fii autentic prin altcineva…e imposibil, nu te poţi forţa să fii original, pur şi simplu eşti sau nu eşti.
Boala nu e decât un mesager al naturii care vine să ne amintească că e cazul să încetinim şi să ne schimbăm viteza (modul de a trăi), pentru că altfel ne vom accidenta. Când nu înţelegem nicicum aceste mesaje transmise de regulă în mod repetat, inevitabilul se produce. În realitate, această „încetinire” nu e o încetinire în sensul propriu al cuvântului, ci doar raportată la modul în carea am ajuns să trăim.
Foloseşte-ţi simţurile la capacitatea lor maximă: dacă mănânci ceva gustos, atunci savurează intens acel gust, nu te gândi la altceva, nu vorbi in timp ce mănânci. Dacă auzi o pasăre cântând, trăieşte-i cântecul, dacă vezi un copac la marginea drumului, înceacă să-i simţi rădăcinile, trunchiul, scoarţa, crengile, fii una cu ceea ce apare în viaţa ta. Dacă eşti cu persoana iubită, atunci fii acolo, nu în altă parte. Dacă faci duş, simte picăturile de apă cum cad peste tine ca o binecuvântare. Simte-ţi respiraţia, datorită acestui miracol eşti în viaţă! Fă din însăşi viaţa ta o meditaţie.
E ca şi cum ai trăi un minut dintr-un film în reluare, dar atât de intens încât minutul nu mai e un minut, ci o eternitate, iar timpul dispare. Aşa că, fie că te grăbeşti şi pierzi bucuria de a conduce, fie că savurezi viaţa ca pe un ceremonial sacru, ne întâlnim cu toţii la acelaşi semafor, dar nu la fel de împliniţi!
miercuri, 17 august 2011
luni, 15 august 2011
Moment magic la Opera din Roma. Silvio Berlusconi lovit de Giuseppe Verdi
Absolut genial! Cititi si apoi urmariti filmuletul. Merita !
In primul rand, multumesc Atilla pentru recomandare!
12 martie 2011. Italia a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la unire şi cu acest prilej a fost organizat la Opera din Roma un spectacol cu una dintre cele mai simbolice lucrari dedicate acestei uniri: Nabucco de Giuseppe Verdi. Dirijor: Riccardo Muti.
Nabucco de Verdi este o lucrare muzicală politica: ea evocă povestea de înrobire a evreilor în Babilon, şi celebra piesa "Va pensiero" este cantata de corul sclavilor oprimaţi. În Italia, acest cântec este simbol al căutarii libertatii poporului, care în 1840 - anul în care opera a fost scrisă - era asuprit de către Imperiul habsburgic, luptand până la crearea Italiei unificate.
Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scena pentru un discurs ce denunta reducerile din bugetul culturii, de catre guvern. Alemanno este membru al partidului de guvernământ şi fost ministru in guvernul Berlusconi.
Această intervenţie politică într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neaşteptat, mai ales ca Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol ...
Riccardo Muti, dirijor, spune că a fost o reactie de revoluţie: "La început, am fost ovaţionat de public. Apoi am inceput spectacolul de operă. Totul mergea foarte bine, dar cand am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionată în audienţă. Exista lucruri pe care nu le poţi descrie, dar le simti. Anterior, tăcerea publicului era preponderenta. Dar atunci când oamenii au realizat ca Va Pensiero va începe, tăcerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simţi reacţia viscerală a publicului la lamento-ul sclavilor cântând "Oh ţară, atât de frumoasă şi de pierduta! .>".
În timp ce corul se apropia de sfârşit, audienţa deja striga "Bis! "Publicul a început să strige:" Trăiască Italia!" Şi "Vive Verdi!" Oamenii din balcoane au început să arunce cu mesaje patriotice, unii solicitand chiar: "Muti, senator pe viaţă"!
Deşi acesta a mai acordat doar o singura dată la La Scala din Milano în 1986, un BIS, acum s-a aratat reticent în a acorda "a doua oara un bis" . "O operă ar trebui cantata de la început până la sfârşit si nu am vrut să se interpreteze un bis.", a declarat Muti.
Dar in public se trezise deja sentimentul de patriotism. Într-un gest teatral, dirijorul se întoarce pe podium si se confruntă atât cu publicul cat şi cu Berlusconi, aflat in sala. Asta e ceea ce s-a întâmplat:
[După ce apelul pentru un "bis" din "Va Pensiero" s-a oprit, s-a auzit în public: "Trăiască Italia!"]
Dirijorul Riccardo Muti: Da, sunt de acord cu "Trăiască Italia", dar ... [Aplauze]
Muti: Am peste 30 de ani de cariera şi am trăit ca un italian care a călătorit în întreaga lume de multe ori. Mi-e ruşine de ceea ce se întâmplă în ţara mea. Aşa că voi aproba cererea dvs. de bis pentru "Va Pensiero". Fac asta nu doar pentru sentimentul pe care il incerc, ci pentru că in seara asta, dirijand corul cântând "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta," m-am gândit că dacă vom continua în acest fel vom ucide cultura pe care Italia a fost construita. În acest caz, noi, ţara noastră am deveni cu adevărat "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta,"[Aplauze, inclusiv a artiştilor pe scena]
Muti: - Eu, Muti, am tăcut prea mulţi ani. Permiteţi-mi acum ... ar trebui să dam un sens acestui cântec! Suntem în casa noastră, pe scena capitalei, impreuna cu un cor care a cântat foarte frumos, si, dacă nu va suparati, va invit să vă alăturaţi pentru a cânta împreună cu acest cor.
"Am văzut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Şi, de asemenea, corul. A fost un moment magic de operă.>"
În seara aceea nu a fost numai o reprezentare a operei Nabucco. A fost si o splendida lectie de patriotism dar, de asemenea, o declaraţie dura la adresa politicienilor.
In primul rand, multumesc Atilla pentru recomandare!
12 martie 2011. Italia a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la unire şi cu acest prilej a fost organizat la Opera din Roma un spectacol cu una dintre cele mai simbolice lucrari dedicate acestei uniri: Nabucco de Giuseppe Verdi. Dirijor: Riccardo Muti.
Nabucco de Verdi este o lucrare muzicală politica: ea evocă povestea de înrobire a evreilor în Babilon, şi celebra piesa "Va pensiero" este cantata de corul sclavilor oprimaţi. În Italia, acest cântec este simbol al căutarii libertatii poporului, care în 1840 - anul în care opera a fost scrisă - era asuprit de către Imperiul habsburgic, luptand până la crearea Italiei unificate.
Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scena pentru un discurs ce denunta reducerile din bugetul culturii, de catre guvern. Alemanno este membru al partidului de guvernământ şi fost ministru in guvernul Berlusconi.
Această intervenţie politică într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neaşteptat, mai ales ca Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol ...
Riccardo Muti, dirijor, spune că a fost o reactie de revoluţie: "La început, am fost ovaţionat de public. Apoi am inceput spectacolul de operă. Totul mergea foarte bine, dar cand am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionată în audienţă. Exista lucruri pe care nu le poţi descrie, dar le simti. Anterior, tăcerea publicului era preponderenta. Dar atunci când oamenii au realizat ca Va Pensiero va începe, tăcerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simţi reacţia viscerală a publicului la lamento-ul sclavilor cântând "Oh ţară, atât de frumoasă şi de pierduta! .>".
În timp ce corul se apropia de sfârşit, audienţa deja striga "Bis! "Publicul a început să strige:" Trăiască Italia!" Şi "Vive Verdi!" Oamenii din balcoane au început să arunce cu mesaje patriotice, unii solicitand chiar: "Muti, senator pe viaţă"!
Deşi acesta a mai acordat doar o singura dată la La Scala din Milano în 1986, un BIS, acum s-a aratat reticent în a acorda "a doua oara un bis" . "O operă ar trebui cantata de la început până la sfârşit si nu am vrut să se interpreteze un bis.", a declarat Muti.
Dar in public se trezise deja sentimentul de patriotism. Într-un gest teatral, dirijorul se întoarce pe podium si se confruntă atât cu publicul cat şi cu Berlusconi, aflat in sala. Asta e ceea ce s-a întâmplat:
[După ce apelul pentru un "bis" din "Va Pensiero" s-a oprit, s-a auzit în public: "Trăiască Italia!"]
Dirijorul Riccardo Muti: Da, sunt de acord cu "Trăiască Italia", dar ... [Aplauze]
Muti: Am peste 30 de ani de cariera şi am trăit ca un italian care a călătorit în întreaga lume de multe ori. Mi-e ruşine de ceea ce se întâmplă în ţara mea. Aşa că voi aproba cererea dvs. de bis pentru "Va Pensiero". Fac asta nu doar pentru sentimentul pe care il incerc, ci pentru că in seara asta, dirijand corul cântând "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta," m-am gândit că dacă vom continua în acest fel vom ucide cultura pe care Italia a fost construita. În acest caz, noi, ţara noastră am deveni cu adevărat "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta,"[Aplauze, inclusiv a artiştilor pe scena]
Muti: - Eu, Muti, am tăcut prea mulţi ani. Permiteţi-mi acum ... ar trebui să dam un sens acestui cântec! Suntem în casa noastră, pe scena capitalei, impreuna cu un cor care a cântat foarte frumos, si, dacă nu va suparati, va invit să vă alăturaţi pentru a cânta împreună cu acest cor.
"Am văzut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Şi, de asemenea, corul. A fost un moment magic de operă.>"
În seara aceea nu a fost numai o reprezentare a operei Nabucco. A fost si o splendida lectie de patriotism dar, de asemenea, o declaraţie dura la adresa politicienilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)